Home
 

Elena Liliana Popescu Cititorule
Încearcă să laşi deoparte grijile zilei pentru a putea păşi împreună în realitatea Visului numit Poezie, deschizând poarta inimii tale acestor versuri.

Ele s-au născut în inima mea atunci când le era dat să se desprindă din lumea formelor-gânduri şi a se înveşmânta în lumea formelor-cuvinte, pentru a se prezenta, împlinindu-şi destinul, la ceremonia întâlnirii cu tine.

Simplitatea, care în esenţa ei înseamnă adevărul, nu poate fi exprimată decât prin tăcere.

Toate cuvintele lumii nu fac altceva decât să încerce să descrie tăcerea.

Cunoaşterea de sine, idealul cel mai simplu si cel mai greu de atins, este scopul fiecărui om în parte si al lumii intregi, acestuia fiindu-i subjugate toate căutările noastre.

Poeţii vin şi pleacă, lăsând strădania lor în a dezvălui chipul nevăzut al Poeziei, care ne priveşte fără să ne judece de dincolo de valul Iluziei.
în engleză (in english)

Elena Liliana Popescu

Evenimente
Festivalul International de Poezie: Poete în "País de las Nubes", a XIV-a editie, Mexic, 2006
citeste
FESTIVALUL INTERNATIONAL DE POEZIE DE LA HAVANA -mai -iunie 2006 Cuba
mai mult
Festivalul International de Poezie "AQUÍ ESTÁ GRANADA" din Granada, Nicaragua - Februarie 2006
afla mai multe | vezi imagini
Encuentro de poetas del mundo latino, Mexic, 18-23 octombrie 2005
mai mult
Feria del Libro de Madrid - iunie 2004 - "Encuentros literarios. La Europa que se amplía"
mai mult
11 mai 2004, Matematica si Poezia - în Sala "Dan Simonescu" a Bibliotecii Centrale Universitare
mai mult
Eveniment cultural international în Mexic - Întalnirea poetilor lumii latine - 2003
mai mult

home > poezii inedite

CA PRIN MINUNE...

Fiilor mei

Viața, nesupusă legilor omenești, imperfecțiuni adăpostite-n cuvinte, incapabile să trăiască fantasticul joc al anotimpului necunoscut...

O, fiule, nu ți-am spus niciodată
că timpul este vrăjitorul temut,
doar pentru cel care-și uită obârșia,
țara de taină, inima, viața, ființa,

pentru cel ce se zbate în plasa întinsă
cu măiestrie și farmec oriunde în jur
și privește cu ochi tulburați peisajul îmbietor al grădinilor plăsmuite de el,

vede ceea ce vremelnicul stăpânitor
i-aduce cu bună știință înaintea ochilor, și ascultă ceea ce poate auzi urechea aflată sub vraja sunetelor modelate

cu dibăcia celui ce știe să mânuiască secundele, orele, anii și erele,
putere umbrită doar de neputința
păstrării unui singur și tainic moment,

în care poți trăi pe deplin libertatea,
când puterea îl părăsește dintr-odată
pe mai marele vrăjitorilor lumii de vis
și ai putea să te trezești, ca prin minune...


AS BY A MIRACLE

       To my sons

Life, disobeying human laws
imperfections hidden in words
incapable to live the fantastic game
of the unknown season

Son, I have never told you
that time is the dreadful witch
only for the one who forgets one's roots
his country of mystery, heart, life, being

for the one who is struggling in the trap
placed around skillfully and with charm, everywhere
for the one who sees with troubled eyes
the tempting landscape of the gardens there located

He sees what the transient master
Brings knowingly before his eyes
and listens to what can be heard
by the ear found under the charm of the sounds

modeled with the skill of the one who knows how to handle
the seconds, the hours, years and eras
power shadowed only by the impossibility
of keeping a single and mysterious moment

when you can live fully your freedom
when the power suddenly leave
the great witch to the world of dream
and you could wake up as if by a miracle.

English version: Theodor Damian

UNDEVA-CÂNDVA

Tatălui meu, George Ioana

Abia acum
îți scriu această scrisoare
în care te rog să mă ierți
că nu m-am gândit până astăzi
că aș putea să-ți scriu
după ce ai plecat
atât de departe,
s-ar putea spune,
pentru totdeauna...

Tu știi că din momentul acela,
al zborului tău neașteptat,
nu am reușit să adun
un mănunchi de rânduri
încărcate de speranță,
deși am continuat să fac
ceea ce am crezut că e bine,
asemeni celor ce își imaginează
iluzoriu că știu ce e binele,
în orgoliul lor aflat în expansiune,
și cu toate că nu ți-am spus
până acum,

Tu trebuie să știi
că dorul de tine a rămas intact,
că nu a trecut nici măcar o zi
fără să nu fi așteptat să-ți aud glasul, recitând în lumina zorilor
cele mai frumoase poeme din univers, imaginându-ne ca altă dată
că este o zi obișnuită,
a unui anotimp oarecare,
dintr-o planetă uitată de lume,
care își trăiește, neștiut,
asemenea ție,
undeva-cândva,
viața, fără de moarte.

SOMEWHERE, SOMETIME

     To my father, George Ioana

Only now
I am writing to you this letter
in which I ask for forgiveness
because I did not think till today
that I could write to you
after you left
going so far away
one can say
for ever.

You know that from that moment on,
from your unexpected flight
I was not able to put together
a handful of lines
full of hope
ever though I continued to do
what I thought is good
like those who imagine
that they know what the good is
in their expending pride
and even though I did not tell you
until this moment

You need to know
that my longing for you stayed intact
that not one single day passed
without me waiting to hear your voice
reciting in the light of the down
the most beautiful poems in the universe
imagining as we did long time ago
that we are in a regular day
of a certain season
on a planet forgotten by people
that lives its life, unknown
like you
somewhere, sometime
immortal.




Copyright © 2003- 2007

En français In english En espańol