Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul " VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile |
|
|
 |
home > scrieri > Lina Zeron - selectii
 Lina Zerón
HARPĂ DE UMBRĂ ŞI LUMINĂ
Traducere din spaniolă:
Elena Liliana Popescu
Editura PELERIN
2007 |
DIFERITE IUBIRI
Există iubiri stabile
liniştite ca apa stătătoare
asemenea cuiburilor adormite
sub bruma rece.
Există iubiri care se îngenunchează
sub vreo mângâiere
sau cu vreo privire.
Există iubiri aspre
dure precum umbra pe perete
care se tîrăsc încete
precum morţii.
Iubirea noastră este diferită…
Tu şi eu suntem lunecoşi
mai mult decât apa,
ca pielea de oase,
ca ochii fixând zorii.
Te iubesc mult...
ca soarele, noaptea înstelată,
cu ultimul por al corpului meu,
până ce viermii îmi vor devora carnea
şi sufletul meu va înceta să mai fie suflet.
(1975)
ARIPI DE LIBERTATE
surorii mele Adriana, pentru calităţile ei
Astăzi m-am deşteptat cu aripi imense de fluture
la sfârşit am sărit din coconul care mă încătuşa;
era rece, dur, puţin flexibil,
am simţit lumina şi am ştiut în acea clipă că exist:
Am putut să simt cum razele de saore intrau în sufletul meu,
am aspirat profunda umiditate a vântului,
m-am mişcat dintr-o parte în alta,
am constatat că fără tine…
ştiam să respir:
Am ştiut atunci ca sunt în continuare femeie,
deşi nu eram „soţia lui...”.
Am crezut că această senzaţie era un mit
mai mult, acum pot simţi că aerul în care mă mişc
este de fiecare dată mai uşor.
Nu mai există acum nelinişti,
nici gelozie, nici nemulţumiri;
nici nu mai interesează să ascult falsul tău „te iubesc”.
Privirea ta la sfârşit nici nu mă mai mişcă, nici nu mă îngheaţă:
Am piedut pe loc teama,
au plecat din inima mea frământările
şi din viaţa mea dispărut supărarea.
Astăzi am văzut lumina în spatele negurilor,
am putut gândi, judeca, vorbi:
demostra inteligenţa
am putut să-mi iubesc întinderile
şi păstra o prietenie.
Astăzi am descoperit că nu am nevoie să fiu a cuiva.
Astăzi mi-am regăsit libertatea.
(1987)
FĂRĂ DIRECŢIE
Şi dacă nu ar fi umbrele umbre?
Pedro Salinas
Miere sau amărăciune?
Există un gol profund,
se extinde.
Mă topesc,
sângerez,
las să mă tulbure demonii,
să mă manânce viermii,
fiecare picătură de absenţă
este un strigăt disperat,
urme profunde
tăceri.
Am rupt lanţurile,
rădăcinile,
te-am extras din sunetul vânturilor
din umezeala stâncilor.
Acum mă tem să-ţi rostesc numele printre vise,
să-ţi ating corpul sprijinit pe pernă.
Vreau să devin lună
pentru a veghea reflectarea mea în lacul tău.
CEALALTĂ
Cât mă doare sufletul…
astăzi m-am întâlnit cu ea;
atât de drăgălaşă,
atât de graţioasă,
atât de curată,
atât de senină,
atât de... soţie a ta.
Şi eu, atât de întunecată,
atât de ascunsă,
uimită.
Am fost veninul fecund
din nopţile tale de insomnie,
însoţitoarea de la petreceri,
infirmiera nocturnă,
cea înţelegătoare,
chipul seducător,
corpul pe loc,
cealaltă,
cea fără valoare,
amanta.
DIN TRUNCHIUL MEU RAMURĂ
Fiilor mei
Din trunchiul meu ramură,
din penajul meu aripi,
părăsesc cuibul,
încep să zboare
zboară la înălţime,
trece de spuma arborilor,
nimic nu-ţi opreşte căutarea ta.
Eu voi sta ascunsă printre frunze
în caz că vor fi lacrimi,
suferinţă,
foarte greu bagajul.
Eu am ramuri din plin
pentru a te cuibări dacă ai cădea.
IUBIRI SCURTE
Iubiri scurte
dor puţin.
Şi curând o altă gură îmi va acoperi gura,
o altă inimă va vindeca rana.
Nu cicatrici în plus
nici momente de amintit..
Urmă slabă de-asupra apei,
palidă lumină de lună
într-o noapte fără stele,
scurte sunt iubirile.
Scurtă,
atât de scurtă a fost iubirea ta,
un simplu nesomn la o petrecere.
HARPĂ DE UMBRĂ
Doar ataşată de cântarea sufletului
iubirea dăinuie.
Aşa cum focul arde pe culme,
niciodată nu se preschimbă în vin vechi
pentru că este harpă de umbră şi lumină.
MURMUR DE APĂ
Lui Jesús, complicele meu.
Astăzi am scris numele tău sub pernă
şi nu m-am simţit singură.
Eşti prezenţa binefăcătoare,
ramuri de ploaie în amintire,
lacrimă legănată în zbaterea apei.
SECOLUL XXI
¿În care cer ne vom opri
când sătul de atâta sânge înghiţit
bulimicul pământ ne va scuipa pe toţi?
¿În ce infern vom ajunge
când această societate ne va sufoca
şi vor rămâne doar şoarecii
pe pământul extenuat de egoism?
¿Sub ce noapte ne vom putea ascunde
unde stelele să nu fie pătate
de atâta sânge vărsat?
Sub o lună artificială înconjurată de negru.
Acolo..
poate...
ne vom reîntâlni.
ŞI NEGREŞIT IUBIREA...
Şi în ciuda tuturor,
de pretutindeni,
din toate colţurile lumii,
din îndepărtate şi pierdute meleaguri
din profunzimea faliilor terestre,
din oceane şi bordeie negre omeneşti
iubirea se reînoieşte de Crăciun.
Şi negreşit...
iubirea există.
Trebuie să credem
că imensul şarpe al urii
este dispus să-şi schimbe pielea,
că Lucifer îşi va opri mitraliile tăioase
cerând iertare celor căzuţi
şi că toţi suntem de aceeaşi culoare şi rasă
pentru căîn ciuda tuturor,
peste tot,
în toate colţurile lumii,
iubirea ţâşneşte din tranşeele sale, de Crăciun.
Chiar când porţile îşi închid pleoapele
încep reîntâlnirile care nu se termină
risipă de ceruri nocturne
creion albastru deasupra nopţii neîncrezătoare
risipind stele de incertitudine.
Printre grădini murdare de ceasuri oprite
săruturi ce traversează aripi ale aşteptării
revărsând potire de „nu mă uita”
o suflare de iubire irepetabilă,
un cântec,
un ţipăt
un sărut
şi corpul meu umbrit de mâinile tale
flux de pescaruşi deasupra unui singur vapor
adunând suspine datorate legii iubirii.
Un orăşel cu miros de apă dulce,
statuie a unui erou călărind tăcerea unui cerşetor;
străzile se populează cu vânzători de dorinţe,
doresc abundenţa cu ţipete de pescăruşi;
maşinile nu mai emit reziduuri impure,
nu mai exstă benzină pentru a porni motoarele,
nici tinerii nu-şi mai formulează cererile prin grafitti,
toţi au emigrat în căutarea de noi cămine.
Oraşul acesta de bătrâne domnişoare şi-a pierdut speranţa
visul indispensabil care îi grăbea să se înalţe.
O rază de soare din ochii săi astăzi doarme
Şi această noapte va rupe tăcerea pentru a îmbrăţişa o himeră
|