Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul " VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile |
|
|
 |
home
> scrieri > introspecţia
> selectii
Introspecţia
INVOCAŢIE
(De adorare a Celui Suprem)
Există oare o altă cale de a adora Fiinţa Supremă
care este totul, în afară de a fi neclintit, asemenea Lui?
Discipolul: Maestrule, care este mijlocul de a obţine starea de
fericire eternă, lipsită pentru totdeauna de suferinţă?
Maestrul: În afară de ceea ce afirma Vedele că acolo
unde este trup este şi durere, mai este de asemenea şi experienţa
directă a fiecărui om; prin urmare, trebuie să pătrunzi
prin introspecţie în adevărata ta natură dintotdeauna
imaterială şi să rămâi asemenea ei. Acesta
este mijlocul pentru obţinerea acelei stări.
D: Ce se înţelege prin afirmaţia că trebuie să
pătrunzi prin introspecţie în adevărata ta natură
şi să o înţelegi?
M: Experienţe de genul "eu am mers", "eu am venit", "eu am fost",
"eu am făcut", se petrec în mod obişnuit pentru oricine.
Din aceste experienţe, nu reiese oare că eul conştient
este subiectul acestor acţiuni diferite? Pătrunzând în
adevărata natură a eului conştient şi rămânând
asemenea lui, iată calea de a înţelege prin introspecţie
adevărata ta natură.
D: Cum trebuie cineva să se întrebe: "Cine sunt eu"?
M: Acţiuni ca "plecarea" şi "sosirea" aparţin numai corpului
fizic. Şi astfel, când se spune "eu am mers", "eu am venit",
se subînţelege în mod obişnuit că eul este
corpul. Dar putem oare afirma ca trupul este eul conştient, deşi
acest corp fizic nu era înainte de a se fi născut, corp constituit
din cele cinci elemente, inexistent în starea de somn profund şi
devenind un cadavru atunci când moare? Putem afirma despre acest
corp, care este inert asemenea unui trunchi de copac, că străluceşte
ca Eu-Eu? Aşadar, Eul conştient, care la început apare
identificat cu corpul, se identifică totodată cu trufia (tarbodham),
egocentrismul (aharikàra), neştiinţa (avidyà), iluzia (màyà),
impuritatea (mâla) şi sufletul individual (jíva). Putem oare
rămâne în această stare de lucruri fără
a o cerceta mai profund? Oare nu pentru regăsirea noastră
prin introspecţie spun toate scripturile că distrugerea orgoliului
înseamnă eliberarea (mukti)? Astfel că dându-i corpului
fizic numai accepţiunea de trup şi neatribuindu-i calitatea
de Eu, trebuie să cercetăm cu toată pătrunderea
astfel: "Acum, ce este de fapt ceea ce se manifestă ca Eu?". Atunci,
va străluci în inimă o anume iluminare inexprimabilă
în cuvinte a ceea ce este adevăratul Eu (Eu-Eu). Acolo va
străluci prin voinţă proprie conştiinţa pură,
care este nelimitată şi unică, limitarea şi multele
gânduri ivite dispărând. Dacă îţi păstrezi
calmul fără a abandona această experienţă,
egoismul, simţul individual sub forma „Eu sunt corpul" vor fi complet
distruse şi la sfârşit, gândul final relativ la
ceea ce este Eul se va stinge şi el asemeni focului care arde camforul,
fără a lăsa vreo urmă de cenuşă. Marii
Înţelepţi şi Scripturile spun ca numai aceasta este
Eliberarea.
D: Când cineva pătrunde prin Introspecţie până
la rădăcina "iubirii de sine", care este o accepţiune
a Eului, tot felul de gânduri diferite şi fără număr
par să se ridice, şi nu un gând "Eu" distinct.
M: Chiar daca nominativul, care este primul caz, apare sau nu, propoziţiile
în care apar celelalte cazuri au ca bază a lor egocentrismul,
care este primul mod de manifestare mentală a Eului, percepţia
de forma "Eu sunt corpul"; astfel, apariţia egocentrismului este
cauza şi sursa apariţiei tuturor celorlalte gânduri;
prin urmare dacă "iubirea de sine" ca expresie a egocentrismului,
care este rădăcina arborelui iluzoriu al samsarei, este distrusă,
toate celelalte gânduri vor pieri complet aşa cum piere un
arbore scos din rădăcină. De câte ori apar gânduri
ca obstacole în sadhana cuiva, mintea nu trebuie lăsată
să meargă în direcţia lor, ci trebuie determinată
să rămână în sinele său care este Atman;
el trebuie să rămână ca martor la orice se întâmplă,
spunându-şi "Orice lucruri ciudate vor să se întâmple,
întâmplă-se!". Aceasta trebuie să fie practica fiecăruia.
Cu alte cuvinte, noi nu trebuie niciodată să ne identificăm
cu aparenţele; nu trebuie niciodată să ne părăsim
pe noi înşine. Acesta este mijlocul adecvat pentru distrugerea
minţii (manonasa) care este de natură să confunde corpul
cu sinele şi care este cauza tuturor obstacolelor menţionate
mai sus. Aceasta metodă, care distruge uşor egoismul, merită
să fie denumită devoţiune (bhakti), meditaţie (dhyana),
concentrare (yoga), şi cunoaştere (jnana). Deoarece Dumnezeu
rămâne de natura Sinelui însuşi, strălucind
ca Eu în inimă, pentru că scripturile spun ca gândul
însuşi este sclavie, cea mai buna atitudine este de a sta
calm fără a-L uita vreodată pe El (Dumnezeu, Sinele)
după ce va fi resorbit în El mintea care este de forma gândului
Eu, nu importă prin ce mijloc. Aceasta este în concluzie,
învăţătura Scripturilor. |