Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul " VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile |
|
|
 |
home
> scrieri > înţeleptul
II > selecţii
Īnţeleptul de la Arunchala
de SRI RAMANA MAHARSHI
Discipolul: Ce este mentalul?
Maestrul: Tu însuţi trebuie să
vezi în ce constă.
D. Este sankalpa vikalpâtmaka?
M. Activitatea concentrată (sankalpa)
a cui?
D. Concentrarea atenţiei (sankalpa)
nu este însăşi natura mentalului?
M. Concentrarea asupra cui?
D. Asupra obiectelor lumii exterioare.
M. Bine. Este aceea propria ta natură?
D. Este a mentalului meu.
M. Care este atunci propria ta natură?
D. Shuddha chaitanya (Conştiinţa
absolută şi pură).
M. Dacă este aşa, atunci de ce
te îngrijeşti de sankalpa şi de alte concepte?
D. Pentru că toată lumea admite
că mentalul este chanchala şi asthira (înşelător
şi schimbător).
M. Se spune că mentalul trebuie să
fie introvertit şi cufundat în Sine, că acesta este o
disciplină spirituală care necesită timp, pentru că
ea nu poate să se desfăşoare decât lent şi
că ea trebuie să fie practicată până la capăt,
adică până la cufundarea totală în Sine.
D. Aş dori să primesc Graţia
(prasad) pentru a reuşi pe această cale.
M. Graţia este întotdeauna cu tine.
Tot ceea ce ţi se cere, este să nu te confunzi cu mentalul
tău exravertit (lumea exterioară) şi să rămâi
liniştit în centrul tău, Sinele. Iată Graţia
(prasad)
Swami Lokeshânanda, sannyasin:
Mai există prarâbdha pentru cel care a atins starea
de Jîvan-mukta?
M. Cine pune această întrebare?
Care îi este sursa? Oare cel care întreabă este un Jîvan-mukta?
D. Nu, eu nu sunt încă eliberat (mukta).
M. în aceste condiţii, de ce nu îi laşi unui
Jîvan-mukta grija de a-şi pune lui însuşi
această întrebare?
D. Dar eu sunt cel interesat de această problemă.
M. Foarte bine. Deci ajnaninul este cel care îşi pune
probleme şi nu jnaninul.
D. Dacă cineva respectă doctrina Ajata-vada,
conform căreia nu există nimic nou, explicaţiile date
de către Sri Bhagavan sunt fără formă. Dar mai sunt
acestea valabile din punctul de vedere al altor şcoli?
M. Există trei căi de acces în advaita-vada
(non dualism):
1) Doctrina ajata-vada comportă negaţia oricărei manifestări.
"Nu există nici distrugere, nici creaţie, nici sclavie,
nici cercetare (sadhana), nici dorinţă de eliberare,
nici eliberare. Iată adevărul suprem". (Mandukya karika,
cap.II, verset 32). Conform acestei doctrine nu există decât
starea de Unitate absolută care nu admite nici o discuţie.
2) Doctrina zisă drishti-srishti-vada sau a creaţiei
simultane. Iată ilustrarea acestei teorii. Doi prieteni dorm unul
lângă altul. Unul dintre ei visează că ei sunt împreună
la Benares. La trezire el îi explică celuilalt că ei
au fost împreună la Benares. Celălalt neagă. Afirmaţia
este adevărată din punctul de vedere al celui dintâi
şi negaţia este adevărată din punctul de vedere
al celui de al doilea.
3) Srishti-drishti-vada este doctrina creaţiei gradate şi
a conştientizării corespunzătoare.
Doctrina Karmei este un postulat care cuprinde trei aspecte: prarâbdha,
agami şi sanchita.
Pentru cine există karma (acţiunea) trebuie să existe
şi karta (agentul) şi kartritva (funcţia).
Dar karmei nu i se poate imputa unui corp de vreme ce acesta este insensibil.
Trebuie deci să depindă în mod unic de dehâtma-buddhi,
adică de ideea "Eu sunt un corp". Karma subzistă atâta
timp cât prevalează această idee. Atunci când dehâtma-buddhi
realizează transcenderea, el devine un jnanin. Ajnaninul
identifică jnaninul cu un corp fizic, ceea ce jnaninul nu face.
Iată de ce ajnaninul persistă în a crede că jnaninul
este activ atunci când îi vede corpul acestuia în mişcare,
şi iată de ce el întreabă ca şi tine dacă
un jnanin mai este afectat de prarâbdha sa.
Scripturile spun că jnâna (cunoaşterea Absolutului)
este focul care arde toate karmele (sarva-karmani). Termenul
de sarva (în întregime) este interpretat în două
moduri: fie înglobând prarâbdha, fie excluzând-o.
Conform primei concepţii, dacă un om având trei soţii
moare, nu se poate afirma că numai două dintre ele rămân
văduve şi a treia nu. Ele sunt toate trei văduve. La
fel se întâmplă pentru prarâbdha, agami
şi sanchita. Atunci când karta dispare, nici
unul dintre cele trei aspecte nu mai poate subzista; ele dispar toate
trei.
A doua concepţie de sarva este dată doar pentru satisfacerea
cercetătorului. Se spune că jnâna (cunoaşterea)
distruge toate karmele în afară de prarâbdha.
Corpul trebuie să continue să îndeplinească funcţiile
pentru care el a luat în mod necesar naş-tere. Aceasta este
prarâbdha. Din punct de vedere al jnaninului, doar Sinele poate
lua diferite aspecte. Nu mai există corp fizic sau karma care să
fie separată de Sine. Se ajunge până acolo încât
nici o acţiune nu îl mai afectează.
D. Într-adevăr? Jnaninul nu mai
încearcă sentimentul de Eu (dehâtma-buddhi), identificat
cu corpul său? Dacă Sri Bhagavan este înţepat de
o insectă, nu încearcă nici o senzaţie?
M. Senzaţia este prezentă ca şi
dehâtma-buddhi. Aceasta din urmă este comună jnaninului
ca şi ajnaninului cu diferenţa că ajnaninul gândeşte
dehaiva âtma (doar corpul meu este eu-însumi) în
timp ce jnaninul realizează că totul purcede din Sine (atmâyâm
sarvam) adică totul este Brahman (sarvam khalvidam Brahma).
Dacă încerci o durere, nu-i da atenţie. Ea face de aseme-nea
parte din Sine. Sinele este purna (plenitudinea absolută).
Cât priveşte activităţile unui jnanin, acestea nu
sunt denu-mite astfel tocmai pentru că nu produc efect karmic.
în general, activităţile diverse se încadrează
în individual sub formă de predispoziţii (samskaras).
Această înregistrare se efectuează atâta timp cât
mentalul rămâne fertil, ca în cazul ajnaninului. în
cazul jnaninului, se presupune existenţa mentalului său, fiindcă
în principiu el a realizat deja transcenderea acestuia. Din cauza
activităţii sale aparente suntem tentaţi să atribuim
jnaninului un mental, dar acest mental nu mai este fertil ca al ajnaninului.
De unde expresia că mentalul unui jnanin este Brahman. Brahman
nu este, în mod sigur, nimic altceva decât starea de spirit,
menta-lul jnaninului. Reziduurile (vâsanas) nu mai rodesc
în acest sol devenit steril.
Totuşi, pentru că se presupune în el prezenţa unei
prarâbdha, trebuie admisă de asemenea şi prezenţa
vasanelor. Dacă acestea ar exista, nu ar fi prezente decât
pentru a te bucura de ele (bhoga-hetu), adică activitatea
oferă un rezultat dublu: unul constă în a te bucura de
plăcerea pe care o dă savoarea lor, şi altul lasă
amprenta mentală sub forma de predispoziţii (samskaras)
care se vor manifesta la rândul lor în cursul naşterilor
ulterioare. Dar cum mentalul jnaninului nu mai este fertil, seminţele
karmei, predispoziţiile (samskaras), nu mai pot germina
în el. în consecinţă, vasanele (activităţile)
sale îşi epuizează energia doar în satisfacţia
plăcerii (bhogahetu karma). în realitate, această
karma este o concepţie din punct de vedere al unui ajnanin. De
fapt, jnaninul nu mai are activităţi; el nu mai consideră
corpul său ca fiind separat de Sine. Pentru el nu mai există
nici eliberare (mukti), nici servitute (banda). El este
dincolo de acestea. La fel, el nu mai este vreodată determinat
de vreo karma. Pentru el nu mai există nici Jîvan-mukta
nici videha-mukta.
D. Din toate acestea, reiese că jnaninul,
de vreme ce s-a debarasat de toate vasanele sale, este cel mai bun dintre
oameni, şi că ar trebui să rămână inactiv,
ca o stâncă sau un bloc de piatră?
M. Nu. Nu neapărat. Vasanele nu îl
mai fac să reacţioneze. A rămâne ca o piatră
sau ca o stâncă nu este în sine o servitute datorată
unei vâsana? Starea sa vertabilă este cea de sahaja. Tendinţele
bune (suvâsana), ca şi cele rele (kuvâsana)
sunt coexistente. Unele nu pot exista fără celelalte. Se poate
ca o categorie să predomine asupra celeilalte. Dar tendinţele
bune, în cazul în care ele predomină, trebuie să
fie în final anihilate prin Conştiinţa transcedentală
(jnâna)...
(Relativ la un copil minune). Impresiile latente ale naşterilor
sale anterioare (purva jnâna samkaras) sunt încă
puternice în el.
D. Cum este cu putinţă ca el să
fie în stare să citeze nume de sfinţi bine cunoscute
din trecut? Vasanele lui sunt doar în stare de germene?
M. Da. Samskarele sunt cunoştinţe
dobândite şi conservate. Ele se manifestă atunci când
se prezintă împrejurări favorabile. Cel ce este dotat
cu samskare puternice înţelege lucrurile atunci când
i se prezintă, mult mai repede decât cel ale cărui samskare
sunt slabe sau inexistente.
D. Este cazul inventatorilor?
M. "Nu există nimic nou sub soare".
Ceea ce noi numim descoperiri sau invenţii, sunt doar "redescoperiri"
efectuate de oameni competenţi ale căror samskare sunt puternice
într-un domeniu sau altul.
D. Este cazul lui Newton, al lui Einstein?
M. Sigur. Fără nici o îndoială.
Dar samskara, chiar foarte puternică, nu se manifestă
atâta timp cât mentalul nu este calm şi liniştit.
Fiecare ştie din experienţă că eforturile de a-ţi
aminti ceva eşuează adesea când mentalul se tulbură,
în timp ce atunci când mentalul este calm şi liniştit,
se produc străfulgerări. Liniştea mentală este indispensabilă,
chiar atunci când doreşti să-ţi aminteşti trecutul.
Aşa numitul geniu este un om care a lucrat intens în încarnările
sale anterioare şi care a păstrat în rezervă toată
ştiinţa pe care a acumulat-o, sub formă de samskare.
El se concentrează până în momentul în care
este absorbit complet în cercetarea sa. în această pace
mentală, ideile subiacente vin la suprafaţă. Aceasta
necesită de asemenea un concurs de împrejurări şi
de condiţii favorabile. |