Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul " VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile |
|
|
 |
home
> scrieri > înţeleptul
I
Înţeleptul de le Arunâchala
de SRI RAMANA MAHARSHI
Citiţi selecţiile
 Volumul I
Aceste "Convorbiri" acoperă o perioadă
de patru ani, 1935 - 1939, şi au fost înregistrate de Sri
Mungala S. Venkataramiah (acum Ramananda Sarasvati) un foarte vechi
discipol al lui Sri Ramana Maharshi.
De origine telugu, el vorbea fluent engleza şi tamila şi putea
conversa în sanscrită. Avea deci calificarea necesarăpentru
a înregistra conversaţiile lui Sri Bhagavan cu diverşi
discipoli şi vizitatori. Cei patru ani la care ne referim au cuprins
de fapt zilele în care ashramul a atins punctul culminant al gloriei
sale. Sănătatea lui Maharshi era în general bună
şi sala de primire în care obişnuia săstea era deschisă
zi şi noapte pentru oricine. Vizitatorii veneau aici din toate
colţurile lumii şi este greu de găsit o ţară
care să nu fi fost reprezentată într-un moment sau altul.
Războiul a afectat inevitabil această afluenţă,
însă numărul vizitatorilor indieni a crescut în
mod constant. Dintre aceste conversaţii multe au fost purtate cu
occidentali, ele fiind cele mai interesante, tendinţa modernă
spre materialism şi depărtarea de religie contribuind mult
la aceasta.
Bhagavan era atât de strălucitor încât chiar şi
cei care nu îl înţelegeau sau nu erau de acord cu afirmaţiile
sale, erau fascinaţi şi era imposibil să nu se simtă
înălţaţi în prezenţa sa. Cu toate că
Sri Venkataramiah era întru totul calificat pentru activitatea
pe care o realiza, îi era destul de greu să-l urmărească
pe Sri Bhagavan atunci când acesta începea să vorbească.
Maestrul stăpânea atât de bine subiectul încât
niciodată nu ducea lipsă de cuvinte, în orice limbă
ar fi vorbit; se puteau lua puţine notiţe de către ascultători,
aceştia fiind prea ocupaţi în încercarea lor de
a nu pierde nici unul din cuvintele rostite, care în plus nu erau
prea uşor de înţeles.
Sri Venkataramiah servea ca interpret pentru numeroşii vorbitori
de engleză care veneau în ashram, deoarece Sri Bhagavan nu
prefera să spună decât puţine cuvinte în această
limbă deşi el ştia suficient de bine să citească
în limba engleză ziare şi reviste. Dar a lucra ca interpret
era mai dificil decât a înregistra; fluxul de cuvinte era
atât de dens încât nu lăsa nici o pauză în
care semnificaţia lor să fi putut fi transmisă interlocutorului.
Adesea i se cerea lui Sri Bhagavan să aştepte în timp
ce cuvintele sale erau transmise ascultătorului nerăbdător.
Dificultăţile în efectuarea acestor înregistrări
se pot imagina uşor; numai cineva care a stat mulţi ani la
picioarele Maestrului şi a asimilat complet filosofia sa cât
şi modul său de exprimare putea fi pregătit pentru această
sarcină.
Sri Venkataramiah, persoana ideală pentru aceasta, a fost din fericire
găsită. Este adevărat că limbajul utilizat în
aceste convorbiri nu este întotdeauna unul elegant, dar acest lucru
este explicabil în împrejurările menţionate mai
sus; fără îndoială, acesta ar fi putut fi corectat
dar a fost lăsat aşa cum era, deoarece indica o anume spontaneitate
care altfel s-ar fi pierdut. Deşi unele conversaţii erau purtate
în diverse dialecte din India de sud, multe dintre ele au fost
redactate în engleză; cele în tamilă şi telugu
au fost traduse ulterior în vederea apariţiei acestei cărţi.
Notiţele complete erau adesea arătate interlocutorilor Maestrului
pentru verificare, însă toate au primit girul lui Sri Bhagavan
însuşi, pentru că înregistrările îi erau
întotdeauna arătate pentru corectare şi aprobare după
ce erau scrise în caiet. Astfel noi putem fi siguri că ele
conţin cu exactitate învăţătura Maestrului
şi, citindu-le, noi stăm din nou la picioarele sale în
vechiul hol, sorbind cuvintele care ieşeau din gura sa, vrăjiţi
de surâsul său, de mişcările mâinilor sale
delicate şi de gesturile sale; pentru că el era un adevărat
artist, adesea mimând unele părţi ale istorioarelor pe
care le povestea pentru a-şi exprima mai bine punctul de vedere.
Unii ar putea să critice această carte ca fiind monotonă
dar această presupusă monotonie este deliberată, pentru
că totdeauna se ilustrau noi aspecte deşi se conversa pe aceeaşi
temă. Sri Bhagavan accentua întotdeauna unicul adevăr
esenţial necesar eliberării, existenţa unicului Sine
şi nimic altceva decât Sinele. Cunoaşte-L pe acesta şi
restul va fi aflat. Si acest lucru niciodată nu va putea fi repetat
îndeajuns. Desigur, o înţelegere intelectuală a
acestui fapt te aduce pe drumul cel bun, dar drumul odată început
cunoaşterea mentală trebuie să devină consecinţa
experienţei. Pentru a şti ceva în mod absolut, nu doar
superficial, trebuie să te identifici cu acel ceva, altfel cunoaşterea
este incompletă.
Cum deja am accentuat, noi nu suntem altceva decât Sinele, dar
asociindu-ne cu limitarea datorată ignoranţei, cu egoul, noi
îl uităm pe Acela care vede şi ne identificăm cu
obiectele văzute de Acesta. Dar ce putem noi face? Obişnuinţa
este atât de mult înrădăcinată, viaţă
după viaţă a fost imaginată, secol după secol
a fost concepută de minte care a coborât din ce în ce
mai mult în ignoranţă, aceasta devenind o a doua natură,
încât, cu toată bunăvoinţa noastră, suntem
aproape incapabili să ne debarasăm de sclavia lumii-spectacol
pe care am creat-o.
Tu eşti Sinele, spune el, nimic altceva decât Sinele. Orice
altceva este pură imaginaţie, fii deci Sinele, aici şi
acum. Nu este necesar să te retragi într-o pădure sau
să te închizi într-o cameră. Ocupă-te de activităţile
tale existenţiale, dar detaşează-te de acela care acţionează.
Sinele este martorul şi tu eşti Acela. Exemple după exemple
sunt date în aceste convorbiri în limbajul potrivit tuturor
gusturilor şi mentalităţilor.
Citirea cărţii conduce automat înapoi înspre izvor.
Este ea însă şi o sadhana suficientă. Nu te înşela
pe tine însuţi, tu eşti deja Acela, nu este nimic în
plus de obţinut, trebuie doar ca falsa asociere făcută,
limitarea, să fie recunoscută ca iluzorie. Metoda sa de a
face aceasta este bine cunoscută: introspecţia. Întotdeauna,
fără răgaz, caută sursa eului, actorul aparent şi,
pentru atingerea acestui scop, el ne spune că eul va fi eliminat
chiar cu acordul lui şi nu va rămâne decât Marele
Sine. Nu vom intra acum în detaliile metodei. Pentru cei interesaţi,
cărţile necesare pot fi obţinute uşor de la Sri
Ramanasramam.
Ce am putea adăuga în plus în afară de a sfătui
pe cel care va citi această carte să încerce să
o facă parte a existenţei sale? Pentru că nici un cuvânt
nu trebuie trecut cu uşurinţă şi nici o conversaţie
nu trebuie considerată superfluă.
Această carte este aur pur. În ea îl vom găsi din
nou pe nemuritorul Sri Ramana Maharshi stând în faţa
noastră învăţându-ne prin cuvintele sale inimitabile
spre binele şi încântarea noastră. S-a constatat,
după pregătirea acestei cărţi pentru tipar, că
prima parte a convorbirilor nu erau aşezate în ordine cronologică
dar pentru a nu întârzia tipărirea s-a decis să
nu se modifice prezenta aranjare, aceasta neproducând nici o neînţelegere
în context. Datele sunt incluse numai pentru referinţă
şi ca o garanţie a autenticităţii.
Sri Ramanasramam, 1 ianuarie
1955
Citiţi selecţiile |