Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul " VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile |
|
|
 |
home
> scrieri > înţeleptul
I > selecţii
Înţeleptul de la Arunâchala
de SRI RAMANA MAHARSHI
Discipolul: Unde
se află sediul memoriei şi al uitării?
Maestrul: În
mental (chitta).
D. Solitudinea
este oare necesară pentru un jnânin?
M. Solitudinea nu este decât o atitudine
mentală. Un om poate foarte bine să se afle în mijlocul
mulţimii şi să-şi păstreze pacea sa. în
acest caz, el se află efectiv în starea de singurătate.
Un altul, dimpotrivă, poate rămâne singur, în mijlocul
unei păduri liniştite şi să fie incapabil să-şi
controleze mentalul. Acest om nu se află în starea de singurătate.
Singurătatea este deci o funcţie mentală. Un om ataşat
dorinţelor sale nu va fi niciodată în stare de solitudine,
oriunde s-ar afla. Dimpotrivă, un om detaşat de orice dorinţă
se află permanent în starea de solitudine.
D. Un om poate
deci să se dedice unor activităţi şi să rămână
în acelaşi timp detaşat şi astfel să se menţină
într-o stare de solitudine?
M. Da. Munca îndeplinită
cu dorinţa de a obţine un rezultat este o piedică, pe
când munca executată cu detaşare nu afectează pe
autorul său. Acesta din urmă, chiar atunci când execută
o activitate, rămâne în starea de singurătate.
D. Se spune că
există în Tibet numeroşi sfinţi trăind într-o
stare de perfectă singurătate şi care totuşi aduc
imense servicii umanităţii. Cum este aceasta posibil?
M. Da. Este posibil.
Realizarea Sinelui este ajutorul cel mai preţios care poate fi
adus umanităţii. Iată de ce se spune că sfinţii
sunt binefăcători deşi rămân îndepărtaţi
în pădurile lor. Dar nu trebuie uitat totuşi, că
solitudinea nu există numai în păduri. Poate fi de asemenea
aflată în oraşe şi chiar în vălmăşagul
ocupaţiilor vieţii cotidiene.
D. Nu este deci
necesar ca sfinţii să trăiască printre oameni pentru
a le fi acestora utili spiritual?
M. Doar Sinele
constituie realitatea. Lumea şi celelalte nu sunt realitatea. O
"fiinţă realizată" nu consideră că lumea
este diferită de ea însăşi.
D. În consecinţă,
realizarea acelor sfinţi contribuie automat la elevarea spirituală
a umanităţii, fără ca aceasta să-şi dea
seama?
M. Da. Ajutorul
spiritual este imperceptibil, dar el nu se micşorează câtuşi
de puţin prin aceasta. Un adevărat sfânt ajută întreaga
umanitate fără ştirea acesteia.
D. Oare nu ar fi
totuşi de o utilitate mai mare dacă el ar fi în contact
cu ceilalţi?
M. Nu există
"alţii" cu care să poată intra în contact.
Nu există decât Sinele, care este singura şi unica realitate.
D. În Europa,
oamenii nu înţeleg că un om care trăieşte în
solitudine poate să fie util aproapelui său. Ei îşi
imaginează că numai oamenii angajaţi în activităţi
terestre pot aduce un serviciu autentic. Când va înceta oare
această confuzie? Oare starea de spirit europeană va continua
încă mult timp să se bălă-cească în
mocirla materialismului, sau va înţelege în sfârşit
să realizeze adevărul?
M. Nu trebuie să
te preocupe Europa sau America. Unde sunt oare cele două continente
dacă nu în creierul tău, sub formă de reprezentare
mentală? Realizează Sinele tău şi tot restul va
fi realizat. Atunci când visezi şi vezi în visul tău
mai multe personaje, dacă te trezeşti brusc şi îţi
aminteşti visul, tu nu cauţi să stabi-leşti dovada
că personajele din visul tău există de asemenea în
starea de veghe.
D. Ce opinie are
Maharshi asupra teoriei iluziei universale (Mâyâ)?
M. Ce este Mâyâ?
Nimic altceva decât realitatea.
D. Mâyâ
nu este deci o iluzie?
M. Termenul de
Mâyâ este utilizat pentru a simboliza diferitele manifestări
ale realităţii. în consecinţă, Mâyâ
este realitatea şi nimic altceva.
D. Anumite persoane
afirmă că Sri Shankarâchârya nu era decât un
intelectual şi că el nu era realizat. Aşa este?
M. De ce eşti
preocupat de Shankarâchârya? începe prin a realiza propriul
tău Sine. Ceilalţi pot foarte bine să se îngrijească
de ei înşişi.
D. Isus Christos
vindeca bolnavii. Era numai o exercitare a puterilor oculte?
M. Îţi
închipui că Isus Christos, în momentul în care acţiona,
era conştient că vindecă oamenii de bolile lor? El nu
putea fi conştient de puterile sale.
D. Isus Christos
nu era o fiinţă perfectă, înzestrată cu puteri
oculte?
M. Isus nu putea,
cu siguranţă, să fie conştient de faptul că
el deţine puteri oculte.
D. Dar nu este
un lucru bun să dobândeşti puteri oculte, precum telepatia
etc.?
M. Telepatia sau
radioul îţi permit să auzi şi să vezi la distanţă.
Ele se raportează, în definitiv, la fenomenul de audiţie
şi de vizionare. Fenomenul audiţiei este acelaşi, fie
că se ascultă de aproape sau de departe. Factorul fundamental
este auditorul, subiectul care ascultă. în absenţa auditorului
sau a spectatorului nu poate avea loc audiţia sau vizionarea. Aceste
două facultăţi sunt funcţii mentale. Chiar puterile
oculte nu sunt altceva decât funcţii mentale. Ele nu sunt
naturale Sinelui. Ceea ce nu e natural, ci a fost dobândit, nu
poate fi permanent şi în consecinţă nu merită
să-ţi dai osteneala pentru a-l obţine. Siddhis
implică puteri mai înalte pe care oamenii nu le deţin
în mod obişnuit. Un om obişnuit are puteri limitate şi
se simte deja nenorocit. El caută să amplifice puterile sale
în scopul de a fi fericit. Va ajunge el cu adevărat la aceasta?
Cine înţelege că oamenii sunt deja nenorociţi cu
facultăţi de percepţie limitate, poate conclude că
nenorocirile se vor agrava proporţional cu amplificarea acestora.
Puterile oculte nu vor aduce niciodată fericire cuiva. Dimpotrivă,
ele îl fac cu atât mai nenorocit. Pe de altă parte, la
ce servesc aceste puteri? Aşa-zisul ocultist (siddha) doreşte
să uimească pe ceilalţi prin puterile sale astfel încât
să dobândească aprecierea mulţimii. El caută
aplauzele şi dacă nu le primeşte, este nenorocit. Trebuie
neapărat ca alţii să-l aprecieze. El poate chiar să
întâlnească pe altcineva ale cărui puteri să
fie superioare puterilor sale. El va încerca invidia şi va
fi încă şi mai nefericit. Un mare ocultist poate oricând
să se întâlnească cu un ocultist mai mare decât
el, şi aşa mai departe până întâlneşte
pe acela care îi va volatiliza toate puterile oculte într-o
fracţiune de secundă. Un astfel de personaj este cel mai înalt
adept (siddha). De fapt, este Dumnezeu sau Sinele. Care este
puterea veritabilă? Să fie oare creşterea bogăţiilor,
sau mai degrabă instalarea păcii? Cea mai înaltă
perfecţiune constă în a face să domnească pacea.
D. Dar cea mai
mare parte a oamenilor din Europa sau din America nu apreciază
de loc o astfel de atitudine. Ei preferă mai mult etalarea puterilor
şi învăţăturile sub formă de confe-rinţe
etc.
M. Conferinţele
pot să placă oamenilor timp de ore în şir fără
ca prin aceasta să le amelioreze situaţia. Tăcerea, dimpotrivă,
este permanentă şi aduce servicii întregii umanităţi.
D. Dar nimeni nu
înţelege liniştea.
M. Asta nu are
nici o importanţă. Tăcerea înseamnă elocvenţă
supremă. Conferinţele verbale nu sunt tot atât de elocvente
ca tăcerea. Tăcerea nu înseamnă altceva decât
elocvenţă neîncetată. Maestrul primordial, Dakshinâmurti,
este idealul de urmat. El îşi instruia discipolii, care erau
mari rishis, numai prin tăcere.
D. Dar atunci,
la acea epocă, existau astfel de discipoli. Era deci o situaţie
perfectă. Astăzi este altfel. Trebuie mers în căutarea
discipolilor pentru a-i ajuta.
M. Este o dovadă
de ignoranţă. Puterea care te-a creat a creat lumea. Dacă
această putere poate avea grijă de tine ea poate avea de asemenea
grijă de lumea întreagă.
D. Cum gândeşte
Bhagavan relativ la "fiinţa pierdută" despre care vorbeşte
Christos?
M. Reflectează la ceea ce trebuie să
fie pierdut. Este ceva ce trebuie pierdut? Ceea ce are cu adevărat
importanţă, este numai ceea ce este natural. Căci acesta
este etern şi nu poate face obiectul unei experienţe. Ceea
ce este născut trebuie să moară. Ceea ce este dobândit
trebuie să fie pierdut. Eşti născut? Eşti dintotdeauna.
Sinele nu poate fi pierdut vreodată.
D. Buddha consideră
calea octuplă cea mai bună deoarece cuprinde toată lumea,
astfel încât nimeni nu este abandonat.
M. Da. Hinduşii
numesc această cale Râja-yoga.
D. Această
yoga este deci recomandată pentru un aspirant la spiritualitate?
M. Yoga favorizează
controlul mentalului.
D. Dar yoga nu
provoacă prin practicare puteri oculte care sunt, se pare, periculoase?
M. în întrebarea
pusă te-ai referit la un aspirant la spiritualitate, ceea ce nu
are nimic în comun cu un căutător de puteri oculte. |