Poezii de IOANA GEORGE
Selectii din volumul " VISUL MEU. ZBOR ŞI DESTIN"
cititi selectiile |
|
|
 |
home
> scrieri > cânt
de iubire > alte selectii
Cânt de Iubire - Song of Love
Cititi si alte selectii
|
Te-ai depărtat
Te-ai depărtat prin celelalte gânduri
Atât de mult, de gândul cel dintâi
Si pāna-n clipa cānd te vei īntoarce
Nu vei putea să pleci, nici să rămâi... |
|
You’ve drifted
You’ve drifted among other thoughts
Far from the first one,
And till you return,
You can neither leave nor stay... |
|
Nimeni nu ţi-a răspuns
Ai întrebat
Uneori
ce este viaţa
fără să vrei
cu adevărat
să afli
răspunsul
Şi nu l-ai găsit!
Nimeni
nu ţi-a răspuns
pentru că nimeni
nu ţi-ar fi putut
răspunde...
|
|
Nobody answered...
At times,
you asked yourself
'What's life?'
not really
eager
for
an answer.
And so you never found it!
No one
answered
because
no one
could have... |
|
Viaţa din vis
O lumânare-abia topită
mai arde
fără flacără
o clipă...
Ea află
pentru prima oară
cum Timpul
vieţile din Vis
măsoară. |
|
Life in the dream
A melting candle
still burns
an instant
without a flame…
knowing
at last,
how Time
measures lives
in the Dream. |
|
Pietà
Privirea pătrunde în marmura pură
Ce-şi cântă iubirea cea fără de seamăn
Şi-n veşnica ei resemnare, îndură
Întreaga durere ce Lumii e leagăn.
Şi Spaţiul se strânge şi Timpul dispare,
Doar marmura plânge-n tăcere...
Natura e mută. E doar disperare
Când moartea tributul de viaţă şi-l cere.
Pierdută-i acum omenirea întreagă
Prin vina imensă şi copleşitoare
Şi însăşi Fecioara Maria se roagă
Doar pentru a noastră Iertare.
Şi cerul se-ndură şi Graţia vine
Doar marmura pură e vie.
Eterna icoană, sculptată de Tine
Rămâne a Milei divine solie. |
|
Pietà
Eyes pierce the pure marble
Singing a love beyond compare
In eternal resignation bearing
The pain that is the cradle of the World.
Space implodes and Time disappears,
Alone the marble weeps in silence...
Nature is hushed. Despair alone lingers
When death demands her tribute.
Mankind is now lost
In this immense, overwhelming blame
Even the Virgin prays
For our Forgiveness.
Heaven takes pity then and Grace descends
Only the pure marble lives-
Eternal icon, sculpted by You,
Herald of Your divine Pity. |
|
Iartă-mă
Iartă-mă
coală albă
că-ţi tulbur liniştea
cu şoapte
aşternute
rânduri
rânduri
urme de gânduri,
ce-aleargă
căutând
căutând
fără să ştie
că sunt,
fără să ştie
c-ascund
Liniştea mea
şi-a ta. |
|
Forgive me
Forgive me
blank page
for breaking your tranquility
with whispers
laid out
line after
line,
tracing my thoughts,
that run
seeking
and searching
without knowing
they exist,
without knowing
they conceal
my Tranquility
and yours. |
|
N-am văzut
Am gândit
Aceasta e greşeala
Şi n-am văzut
Simplitatea
de Dincolo. |
|
I couldn’t see
I used reason:
That was my mistake,
I couldn’t see
The simplicity,
Beyond it. |
|
Nu mi-ai spus
Mi-ai spus
că Poezia
este ceva
cum n-a mai fost...
Un miracol
Văzut
în clipa de linişte
ascunsă
într-un fapt
firesc.
Mi-ai spus
că Poezia
este Mirare
ce cuprinde în ea
disperarea
de a nu şti
dezlega Misterul
Dar nu mi-ai spus
că Poezia
te cheamă
Acolo
unde găseşti
Întrebarea-Răspuns. |
|
You never told me
You told me
Poetry
is like
nothing ever before...
A miracle
found
in the silent moment
lying hidden
in the common
fact.
You told me
Poetry
is Wonderment
hiding
despair
of not knowing
to unravel the Mystery.
But you never told me
Poetry
calls you
Where
you can find
the Question-Answer. |
|
Nu vei mai fi singur
Se-apropie clipa când,
în cetatea inimii tale,
vei fi cu adevărat
liber,
Vei privi netulburat
diferitele tale imagini
din oglinzile
deformate
de spaţiu şi timp,
Vei şti că tu nu eşti
nici una din ele,
Vei fi, atunci, cu Tine
şi nu vei mai fi
singur. |
|
You will not be alone
The time is near when,
within the fortress of your heart,
you will be truly
free.
You will look untroubled
At your sundry images
in mirrors
distorted
by time and space,
And you will know
You are not any of them.
Then you will be Your Self
and will no longer be
alone. |
|
De atunci
De atunci, din clipa golită
De tot ceea ce nu eşti Tu,
De atunci, când m-ai lăsat
Să privesc dincolo de mine
Şi am văzut ceea ce Tu
M-ai lăsat să văd,
De atunci eu, trecător etern,
Umil în căutările mele de ieri,
Ostenit de povara pe care
Credeam că o port,
Stau, aşezat la răscruce
De drumuri - iluzii -
Şi aştept graţia Ta.
|
|
Ever since
Ever since that instance
emptied of everything that is not You,
ever since you let me
look beyond myself
to see what You
would let me see,
ever since, I, eternal passenger,
humbled in yesterday’s quest,
tired
of the burden I thought I carried,
I have been at the crossroads
of illusions
awaiting Your grace.
|
|
Te-am recunoscut
Te-am recunoscut
în chipul mamei mele,
care mi-a dat sângele ei,
pentru a mă naşte,
cântecul ei de leagăn,
pentru a creşte
şi viaţa ei,
pentru a înţelege,
Te-am recunoscut
în chipul fiului meu,
care mi-a dat candoarea lui,
pentru a renaşte,
visele lui,
pentru a mă regăsi
şi revolta lui,
pentru a înţelege,
Te-am recunoscut
în chipul prietenului meu,
care mi-a dat forţa lui,
pentru a continua,
speranţele lui,
pentru a le realiza împreună
şi indiferenţa lui,
pentru a înţelege,
Doar atunci când
Te-am recunoscut
în chipul Învăţătorului,
care mi-a dat ştiinţa Ta,
pentru a mă cunoaşte,
iubirea Ta,
pentru a înţelege
şi tăcerea Ta,
pentru a Fi...
|
|
I recognized you
I recognized You
in the image of my mother,
who gave me her blood
so I can be born,
her cradle song
so I can grow.
and her life
so I can understand,
I recognized You
in the image of my son,
who gave me his honesty
so I can be born anew,
his dreams
so I can find myself again,
and his rebellion,
so I can understand,
I recognized You
in the image of my friend,
who gave me his strength
so I can carry on,
his hopes
so we can both fulfill them,
and his indifference,
so I can understand,
Only when
I recognized You
in the image of my Teacher,
who gave me Your wisdom
so I can know myself,
Your love
so I can understand,
and Your silence,
so I can Be...
|
English version: Adrian George Sahlean
|